marți, 24 februarie 2009
BANI DIN CLIK-URI
DACA VREI SA ITI SUPLIMETEZI VENITURILE SI NU MAI STII CE SA FACI INTRA PE http://world-bux.com/?r=simonica23 SI INSCRIE-TE. ACCESAND ZILNIC CATE 5 MINUTE SITE-UL VEI CONSTATA CA FACI BANI NUMAI PENRU TINE , NU PENTRU ALTII.
luni, 23 februarie 2009
POVESTE DE IARNA
Statuia Sfintei Maria privea cu ochi indiferenti lumea de pe strazile din oras.Doar obrajii ii erau mai imbujorati decat de obicei , iar daca te uitai mai cu luare aminte la buzele ei iti dadeai imediat seama ca ele compuneau un zambet nespus de trist.
Era in seara de ajun si lumea era altfel decat in zilele obijnuite.
Katrina cobora din masina si intra voioasa intr-un magazin de jucarii in care putea gasi tot ce-i poftea inima.Ea cumpara un computer si o papusa, apoi se grabi sa plece.Mai avea cateva ore pana sa impodobeasca bradul, dar era bine sa fie acasa la timpul potrivit.Stia ca acolo o asteapta cei doi nepoti : Hary si Yulia, pe care ii iubea nespus de mult.
La iesirea din magazin le vazu pe cele doua fetite pe care le cunostea de mult timp(ele treceau deseori prin fata casei sale in drumul lor spre parcul din coltul strazii) si observa ca Lolita avea in picioare aceleasi sandalute cu care umblase intreaga vara, iar fulgii se asterneau intr-un strat de zapada ce sporea vazand cu ochii. Cealalta fetita , Ella, purta un plovar ros in coate si la mansete, incheiat numa in doi nasturei, fiindca ceilalti ii lipseau.Si unul dintre ciorapi ii atarna , lasand sa i se vada genunchiul inrosit de frig.
Fetitele paseau incet si priveau cu ochi nespusi de naivi vitrinele fastuos luminate si impodobite.
Katrina se apropie de fetite si le prinse cu dragoste de maini.Ele o privira mirate si intr-un fel surprinse.Asa ceva nu li se intamplase niciodata; o doamna fermecatoare si bine imbracata sa le ia de mana!...Apoi doamna le intreba ce si-ar dori sa aiba langa badul pe care cu siguranta ca parintii il pregatesc pentru ele in acele clipe - la fel ca alte dati.
Lolita o privi intrebator pe Ella ce pot sa isi doreasca ele?!Katrina rase magulita si intra in magazin cu fetitele de mana.Cand iesira din magazin atat Lolita cat si Ella aveau bratele incarcate de pachete; bunatati , haine si jucarii.In urma, Katrina mai puse in buzunarele fetitelor cateva bacnote, dupa care le conduse fericita acasa.Cand doamna Katrina trecu, inca o data , in aceeasi seara,cu masina prin fata Sfintei Maria , observa ca de aceasta data statuia avea ochii plini de lacrimi iar colturile buzelor ii erau ridicate intr-un zambet bland si nespus de pios.
Era in seara de ajun si lumea era altfel decat in zilele obijnuite.
Katrina cobora din masina si intra voioasa intr-un magazin de jucarii in care putea gasi tot ce-i poftea inima.Ea cumpara un computer si o papusa, apoi se grabi sa plece.Mai avea cateva ore pana sa impodobeasca bradul, dar era bine sa fie acasa la timpul potrivit.Stia ca acolo o asteapta cei doi nepoti : Hary si Yulia, pe care ii iubea nespus de mult.
La iesirea din magazin le vazu pe cele doua fetite pe care le cunostea de mult timp(ele treceau deseori prin fata casei sale in drumul lor spre parcul din coltul strazii) si observa ca Lolita avea in picioare aceleasi sandalute cu care umblase intreaga vara, iar fulgii se asterneau intr-un strat de zapada ce sporea vazand cu ochii. Cealalta fetita , Ella, purta un plovar ros in coate si la mansete, incheiat numa in doi nasturei, fiindca ceilalti ii lipseau.Si unul dintre ciorapi ii atarna , lasand sa i se vada genunchiul inrosit de frig.
Fetitele paseau incet si priveau cu ochi nespusi de naivi vitrinele fastuos luminate si impodobite.
Katrina se apropie de fetite si le prinse cu dragoste de maini.Ele o privira mirate si intr-un fel surprinse.Asa ceva nu li se intamplase niciodata; o doamna fermecatoare si bine imbracata sa le ia de mana!...Apoi doamna le intreba ce si-ar dori sa aiba langa badul pe care cu siguranta ca parintii il pregatesc pentru ele in acele clipe - la fel ca alte dati.
Lolita o privi intrebator pe Ella ce pot sa isi doreasca ele?!Katrina rase magulita si intra in magazin cu fetitele de mana.Cand iesira din magazin atat Lolita cat si Ella aveau bratele incarcate de pachete; bunatati , haine si jucarii.In urma, Katrina mai puse in buzunarele fetitelor cateva bacnote, dupa care le conduse fericita acasa.Cand doamna Katrina trecu, inca o data , in aceeasi seara,cu masina prin fata Sfintei Maria , observa ca de aceasta data statuia avea ochii plini de lacrimi iar colturile buzelor ii erau ridicate intr-un zambet bland si nespus de pios.
TOT CE A RAMAS E UMBRA
La marginea visului intunericul topeste cenusa timpului ce a trecut. Clipe fugare cad ca niste imense boabe de roua sapargandu-se de sufletul meu rece si indiferent.
Asteptarea e tarzie ,pentru mine cel putin...bratele se intind in zadar spre trecut. Incet ochii Lui implora o rugaciune pentru cea aflata departe.
Se intoarce in timp...acolo unde sub influenta unui dor ascuns, isi aminteste cum ...in linistea goala , un rau somnoros a fost martorul mut al cantului simplu al blandetii...
Am plecat , iar o data cu plecarea am luat visele nascute din durere , din dragoste si promisiuni, sperantele si gandurile ...le-am luat pe toate, si le-am inecat in lacrimi.Lacrimile mele au cazut in apa rece a raului, care le-a inchis pe fiecare in cate o unda si a plecat mai departe;strop cu strop, dor cu dor.
Tot ce a mai ramas din noi e raul imbatranit inainte de vreme si adresa unui vis pierdut.
Tot ce a mai ramas din Noi sunt cuvintele goale, suspendate in amintirea unor clipe frumoase; o frumusete atat de simpla si de pura...tot ce a mai ramas din Noi , e UMBRA...
Asteptarea e tarzie ,pentru mine cel putin...bratele se intind in zadar spre trecut. Incet ochii Lui implora o rugaciune pentru cea aflata departe.
Se intoarce in timp...acolo unde sub influenta unui dor ascuns, isi aminteste cum ...in linistea goala , un rau somnoros a fost martorul mut al cantului simplu al blandetii...
Am plecat , iar o data cu plecarea am luat visele nascute din durere , din dragoste si promisiuni, sperantele si gandurile ...le-am luat pe toate, si le-am inecat in lacrimi.Lacrimile mele au cazut in apa rece a raului, care le-a inchis pe fiecare in cate o unda si a plecat mai departe;strop cu strop, dor cu dor.
Tot ce a mai ramas din noi e raul imbatranit inainte de vreme si adresa unui vis pierdut.
Tot ce a mai ramas din Noi sunt cuvintele goale, suspendate in amintirea unor clipe frumoase; o frumusete atat de simpla si de pura...tot ce a mai ramas din Noi , e UMBRA...
Declaratie de Dragoste
M-am trezit intr-o dimineata cu presimtirea ca ceva se va intampla in acea zi.Te-am zarit pentru o clipa , dar ai disparut...A fost insa de ajuns pentru a ma indragostii si de atunci am dorit sa te zaresc...dar pentru a-ti vorbi nu aveam curaj.Doream sa te cunosc , sa ma cunosti.
Astfel am aflat cum te numesti iar imaginatia si firea mea nebuna au luat-o razna.Am prins curaj si ti-am vorbit,dar erai atat de distant si totusi atitudinea ta nu m-a descurajat.Esti inca prezent in visele mele si cred ca e de ajuns.
Imi e de ajuns sa stii ca undeva acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinti tot ceea ce este frumos.
Imi e de ajuns sa stii ca undeva acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinti tot ceea ce este frumos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
