luni, 23 februarie 2009

POVESTE DE IARNA

Statuia Sfintei Maria privea cu ochi indiferenti lumea de pe strazile din oras.Doar obrajii ii erau mai imbujorati decat de obicei , iar daca te uitai mai cu luare aminte la buzele ei iti dadeai imediat seama ca ele compuneau un zambet nespus de trist.
Era in seara de ajun si lumea era altfel decat in zilele obijnuite.
Katrina cobora din masina si intra voioasa intr-un magazin de jucarii in care putea gasi tot ce-i poftea inima.Ea cumpara un computer si o papusa, apoi se grabi sa plece.Mai avea cateva ore pana sa impodobeasca bradul, dar era bine sa fie acasa la timpul potrivit.Stia ca acolo o asteapta cei doi nepoti : Hary si Yulia, pe care ii iubea nespus de mult.
La iesirea din magazin le vazu pe cele doua fetite pe care le cunostea de mult timp(ele treceau deseori prin fata casei sale in drumul lor spre parcul din coltul strazii) si observa ca Lolita avea in picioare aceleasi sandalute cu care umblase intreaga vara, iar fulgii se asterneau intr-un strat de zapada ce sporea vazand cu ochii. Cealalta fetita , Ella, purta un plovar ros in coate si la mansete, incheiat numa in doi nasturei, fiindca ceilalti ii lipseau.Si unul dintre ciorapi ii atarna , lasand sa i se vada genunchiul inrosit de frig.
Fetitele paseau incet si priveau cu ochi nespusi de naivi vitrinele fastuos luminate si impodobite.
Katrina se apropie de fetite si le prinse cu dragoste de maini.Ele o privira mirate si intr-un fel surprinse.Asa ceva nu li se intamplase niciodata; o doamna fermecatoare si bine imbracata sa le ia de mana!...Apoi doamna le intreba ce si-ar dori sa aiba langa badul pe care cu siguranta ca parintii il pregatesc pentru ele in acele clipe - la fel ca alte dati.
Lolita o privi intrebator pe Ella ce pot sa isi doreasca ele?!Katrina rase magulita si intra in magazin cu fetitele de mana.Cand iesira din magazin atat Lolita cat si Ella aveau bratele incarcate de pachete; bunatati , haine si jucarii.In urma, Katrina mai puse in buzunarele fetitelor cateva bacnote, dupa care le conduse fericita acasa.Cand doamna Katrina trecu, inca o data , in aceeasi seara,cu masina prin fata Sfintei Maria , observa ca de aceasta data statuia avea ochii plini de lacrimi iar colturile buzelor ii erau ridicate intr-un zambet bland si nespus de pios.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu