luni, 23 februarie 2009

TOT CE A RAMAS E UMBRA

La marginea visului intunericul topeste cenusa timpului ce a trecut. Clipe fugare cad ca niste imense boabe de roua sapargandu-se de sufletul meu rece si indiferent.
Asteptarea e tarzie ,pentru mine cel putin...bratele se intind in zadar spre trecut. Incet ochii Lui implora o rugaciune pentru cea aflata departe.
Se intoarce in timp...acolo unde sub influenta unui dor ascuns, isi aminteste cum ...in linistea goala , un rau somnoros a fost martorul mut al cantului simplu al blandetii...
Am plecat , iar o data cu plecarea am luat visele nascute din durere , din dragoste si promisiuni, sperantele si gandurile ...le-am luat pe toate, si le-am inecat in lacrimi.Lacrimile mele au cazut in apa rece a raului, care le-a inchis pe fiecare in cate o unda si a plecat mai departe;strop cu strop, dor cu dor.
Tot ce a mai ramas din noi e raul imbatranit inainte de vreme si adresa unui vis pierdut.
Tot ce a mai ramas din Noi sunt cuvintele goale, suspendate in amintirea unor clipe frumoase; o frumusete atat de simpla si de pura...tot ce a mai ramas din Noi , e UMBRA...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu