DE CE PLANG SINGURI OAMENII PE CARE-I IUBIM?

Noi trecem unii pe langa altii si credem ca en vedem cu adevarat.Adesea, insa, nu vedem mai mult decat culoarea pe care o au hainele sau cusaturile lor.
Nu avem rabdare sa simtimm omul care ne sade alaturi si nici curajul de a-l privi pe el.Ne uitam la functia omului, la culoarea ochilor sai, apoi aruncam in graba o uitatura catre tocurile pantofilor si strambam din nas daca sau jupuit putin.
Si nu-i atat de grav ca ultimii 2000 de ani de evolutie nu ne-au ajutat sa cunoastem omul, ci doar lucrurile care-i invaluie ca niste straie de Fata Morgana, cat faptul ca noi nu-i putem privi in ochi pe oamenii pe care ii iubim mai mult.
Nu avem rabdare sa patrundem in privirea copilului sau in privirea partenerului nostru de viata.Inca trecem pe langa ei cu ochii adanc infipti in pamant si de aceea nu putem recunoaste momentul in care ei plang sau rad.Momentul in care se simt prea singuri ori acela in care privirea noastra ar face ca in ei sa se trezeasca sentimentul ca sunt iubiti si acceptati.
Ar trebui sa ne aducem aminte mereu sa ne punem inimile in ochi si doar din ele sa privim catre oamenii cei mai apropiati noua.
Caci daca reusim sa frustram , sa strigam, sa acuzam , sa distrugem sentimentul de iubire, noi o facem cu cei pe care ii iubim , cu cei care ne insotesc zi de zi in caruselul existentei noastre.Excesul de familiaritate si obijnuinta de a vedea adesea un om, face ca acestuia sa ii acordam cat mai putina atentie si energie.
Asa se face ca risipim inimile,in vreme ce ne risipim privirile si sfarsim prin a darui sferturi de masura si franturi de bucurie, care nu mai au importanta speciala pentru nimeni.Fiecare sfarseste prin a plange si a rade singur.Fiecare sfarseste apoi prin a cauta ceva care sa ii imblanzeasca sentimentul ca frumusetile vietii,fericirea,bucuria si dragostea nu sunt facute pentru el.
A fi atent la cel de langa tine inseamna a te privi cu intreaga atentie pe tine insuti.Se poate ca in primul moment sa te simti stingher.Se poate sa iti aduci aminte o intamplare trista.Se poate sa nu iti placa ceva anume.In ochii fiintei pe care o cunosti de atat timp se ascund suferinte pe care le cunosti si tu.Emotiile tale,toate se gasesc in ei .De fiecare data cand te vei uita cu atentie la parintii tai cei aprigi ,cei ramasi in urma timpului,la bunicii plini de riduri , la copii impulsivi si obraznici ori la partenerul de viata, vei observa altceva.Ceva ce traiesti si tu.
Si bunicul plange in anumite nopti cand percepe fara sa stie de ce, sentimentul singuratatii fiintei sale.Si mama cea cu pletele albe,si tatal cel alcoolic, si sotul sau sotia pe care ii privesti cu indiferenta, ascund in inimile lor toto ce ascunzi si tu.
Daca altul zmabeste nu inseamna ca undeva in el, nu sunt atat de multe cuvinte de spus.Daca cineva plange, nu inseamna carasul nu exista in el.Priveste pe cel ce plange ,fa-o cu bucurie si vei invata sa-i readuci bucuria si rasul de acolo de unde sunt ascunse.
Noi, oamenii, experimentam taoate trairile,toate emotiile, toate sentimentele si de aceea nu suntem diferiti.Avem doar experiente diferite,dar rasul este ras,plansul este plans,iubirea este iubire si ura este ura.Bogati sau saraci,apropiati sau indepartati , ne intalnim cu cu dragostea , cu trairile noastre, privindu-i pe ceilalti...caci in ei este si va fi intotdeauna ceva ce nu recunoastem la noi insine!